Dar moda se schimba in fiecare sezon, mi-ar putea da replica oricine. Intr-adevar, insa eu vorbesc despre o altfel de schimbare, una mai profunda si absolut esentiala realitatii din ziua de azi.
Poate ca nu sunt eu cea mai cea la capitolul moda si la teorie m-ar putea “bate” o cohorta de stilisti atotstiutori, asa ca imi asum pozitia consumatorului de rand. A omului care cumpara haine regulat, poate ceva mai regulat decat ar fi sanatos pentru cardul sau, din pozitia persoanei pasionate de moda, accesorii si tot ce-i grozav de feminin.
Era o vreme cand imi plangeam in pumni ca nu voi ajunge nicicand sa am o pereche de pantofi Christian Louboutin si voi avea slabe sanse sa vizitez un oras atat de mare incat sa gasesc macar un magazin in care sa-i pot proba. O pereche de pantofi de 2.000 de euro parea, pe atunci, ceva la fel de inaccesibil precum par acum excursiile in spatiu de 20.000 de euro pe zi.
De-atunci, am probat o multime de lucruri scumpe, am si cumparat destule, insa zilele astea am avut o revelatie. Tot se vorbeste de doi ani incoace de acel cuvant cu “c” la inceput (criza), insa putini sunt cei care s-au mobilizat sa schimbe ceva si sa se adapteze.
Oamenii nu-si mai permit la fel de multe lucruri, iar moda devine, pentru din ce in ce mai multi, un fel de himera. Recunosc, sunt designeri care au colaborat cu branduri de masa (Lanvin pentru H&M, de exemplu), dar cati? In Romania se organizeaza ‘nspe mii de saptamani ale modei, dar pentru ce? Cate haine se vand in urma acestor prezentari de moda? Pentru ca da, asta este adevarul, prezentarile de moda au ca scop final vanzarea de haine catre buyeri si, de ce nu, direct catre consumatori.
O multime de designeri au inceput sa faca tot felul de compromisuri si sa creeze colectii intregi foarte comerciale, fara acea sclipire de arta in forma pura care le facea pe doamnele din inalta societate sa se imbrace din cap pana in picioare in creatiile unui singur geniu al modei.
De ce as mai face eu, o simpla consumatoare (dar cam pretentioasa, marturisesc), efortul de a pune deoparte cateva salarii pentru a-mi cumpara o piesa vestimentara comerciala si absolut comuna, care nu-mi aduce nimic extraordinar nici mie, nici omenirii?
Casele de moda trebuie sa deschida ochii si sa priveasca realitatea din jurul lor. Eu, personal, consider ca merita sa platesti un pret mare pentru un produs doar daca sprijini astfel o cauza nobila, fie ca este vorba de comertul Fair Trade, fie de construirea unui adapost sau de sustinerea unei organizatii caritabile. Altfel, este pur si simplu un act de snobism.
* Pentru a te abona gratuit la Fabuloasa.ro si a primi toate noutatile fabuloase direct in casuta ta de e-mail, click aici!
Cui nu i-ar placea o pereche de pantofi de 2000 de euro?… Toate visam in secret la asa ceva! Daca ar fi mai ieftini, cred ca am fi mult prea fericite si asta nu stiu daca ar fi o chestie neaparat buna pentru industrie. Noi cumparam mai multe chestii cand suntem suparate si nu stiu daca e in interesul vreunui vanzator ca noi sa fim fericite. Asta e parerea mea cel putin..